Pavajul mozaicat- un simbol întâlnit în toate templele francmasonice, indiferent de ritul acestora - este primul element simbolic din templu. Originea acestui simbol se poate identifica în trecutul îndepărtat al Artei Regale. Acest element poate fi găsit în temple din Egiptul antic și la arhitecții dionisiaci din Grecia antică care foloseau pavajul mozaicat în măsurătorile lor, iar în Torah găsim diverse pasaje care ar indica faptul că pardoseala Templului lui Solomon, distrus de babilonieni, era acoperită cu un pavaj mozaicat fabricat din lemn. O descriere a pardoselii a celui de-al doilea Templu din Ierusalim, Templul lui Irod, care sugerează existența unui pavaj mozaicat, poate fi găsită și în Noul Testament.
Simbolistica in Lojile francmasonice a acestui pavaj mozaicat constă în “reprezentarea vieții umane, pavate cu bun și rău”, precum viața profană a oamenilor care este “pavată” cu incertitudini, perpetuându-se cu contradicții. Pe parcursul drumului nostru prin aceasta existență, care câteodată este marcată de evenimente pozitive și de prosperitate, aceasta poate în egală măsură să fie profilată și de evenimente negative. Într-un fel, acest pavaj mozaicat are rolul de a ne aminti de nesiguranța și de fragilitatea vieții umane în această existență. “Fiind cu picioarele” pe acest element, gândindu-ne la această idee, trebuie să nu cădem în vanitate, să avem compasiune pentru frați, dar și pentru profani, să-i ajutăm pe cei care se află “în derivă”, să fim drepți și să avem demnitate, dar în același timp să fim umili. Existența noastră efemeră și instabilă nu ne permite să ne fundamentăm mândria în nimic.
